Autor: Bless

Aproximativ 16% dintre femeile din România sunt RH negative, iar 10% dintre cupluri sunt incompatibile în sistemul RH. Cu toate că România a fost printre primele țări care au introdus imunizarea în anii 70, incompatibilitatea în sistem RH continuă să fie o problemă de sănătate pe care o întâlnesc la peste 40% dintre pacientele mele și care ar putea fi prevenită.

Diferența de RH dintre mamă și făt poate declanșa așa numita izoimunizare, adică un conflict imunologic. Femeile care au un RH negativ și sunt însărcinate cu un copil al cărui tată este RH pozitiv este posibil să dezvolte această afecțiune. Pe parcursul sarcinii și cel mai frecvent la naștere există un pasaj sanguin de la mamă la făt, care în cazul acestei incompatibilități de RH, poate duce la apariția unor anticorpi (anticorpi anti RH). În lipsa administrării profilaxiei (a imunoglobulinei), acești anticorpi vor traversa placenta la sarcina următoare, se vor fixa de hematiile fetale pe care le vor distruge, determinând anemie fetală. În mod normal, nu există acest risc în timpul primei sarcini și de aceea femeile însărcinate nu știu că pot avea această problemă.

La următoarea sarcină acești anticorpi pot determina anemie fetală, care nediagnosticată și  netratată poate duce la deces fetal. În prezent, există metode cu acuratețe mare în diagnosticarea anemiei fetale, adică evaluarea ecografică realizată de către specialistul în medicină materno-fetală pentru pacientele cu risc crescut (prezintă anticorpi antiRH în concentrație crescută).

Profilaxia cu imunoglobulină anti RH (D) pentru viitoarele mame a fost aprobată acum mai bine de 50 de ani, mai precis în 1968. În prezent se poate face pe parcursul sarcinii între 28-32 de săptămâni și se administrează mamei în primele  72 de ore după naștere.

Țări precum Olanda, Danemarca și Marea Britanie au introdus recent determinarea RH-ului fetal din sângele matern în ghidurile de bună practică. Aceasta se face începând cu săptămâna a 15-a de sarcină, prin testarea ADN-ului din sângele matern.

Le recomand viitoarelor mame să discute cu specialistul în medicină materno fetală despre posibilitatea de a dezvolta această afecțiune, mai ales atunci când sunt la a doua sarcină, au suferit avorturi sau traume abdominale în timpul sarcinii.

Sindromul transfuzor-transfuzat și secvența anemie policitemie sunt două cauze majore de pierdere a sarcinilor, ambele afecțiuni apărând exclusiv în cazul sarcinilor monocoriale.

Gemenii identici prezintă aceeași placentă, iar la nivelul acesteia există vase care comunică între ele, de la un făt la altul. La nivelul acestor vase există, în mod normal, un transfer balansat de sânge. În aproximativ 15% dintre cazuri, transferul este nebalansat, ceea ce duce la apariția sindromului transfuzor-transfuzat. Acesta este diagnosticat în săptămânile 16 -26 de sarcină. Afecțiunea înseamnă că unul dintre feți este supraîncărcat circulator, de aceea poate dezvolta probleme cardiace și ulterior se poate opri din evoluție. Celălalt făt se poate opri și el din evoluție sau, în peste 80% dintre cazuri, există riscul de a dezvolta complicații neurologice severe.

În cazul în care nu este tratat, acest sindrom prezintă o mortalitate de 90%.

Ablația laser a anastomozelor vasculare pe cale fetoscopică presupune intrarea în cavitatea amniotică sub ghidaj ecografic cu o cameră mică, ce măsoară câțiva milimetri, identificarea acestor vase, colagularea vaselor comunicante și separarea celor două placente.

Este o procedură medicală de succes, care presupune o rată de supraviețuire de 50-75% pentru ambii feți, 15-25% pentru un singur făt, iar în 15-25% dintre cazuri niciunul dintre gemeni nu supraviețuiește.

5% dintre gemenii identici prezintă o altă complicație denumită secvența anemie policitemie. Între cei doi feți are loc doar un transfer de globule roșii, astfel unul dintre feți fiind policitemic (adică prezintă multe globule roșii), iar celălalt este anemic. Și în acest caz se intervine prin ablația laser a anastomozelor vasculare.

Consider esențial ca viitoarele mame cu gemeni identici să facă controale medicale mai frecvente (adică din două în două săptămâni). De asemenea, este important să știe că terapia fetală se face doar atunci când unul dintre feți este în pericol de a se opri din evoluție. Procedurile de terapie fetală, deși minim invazive, pot implica anumite riscuri precum riscul de naștere prematură, de infecție sau riscul de a se opri din evoluție a unuia/ ambilor feți.

Intervențiile fetale efectuate în ultimii 20 de ani au ajutat mulți gemeni identici să se nască sănătoși și ulterior să ducă o viață normală.