Cancerul mamar este cea mai frecventă formă de cancer ce apare la femei. Deși este mai des întâlnit la vârste înaintate, aproximativ 1 din 7 cazuri apar sub vârsta de 45 ani.

Cât de des este întâlnit în sarcină?

Deși este cea mai frecventă formă de cancer care afectează starea de graviditate, incidența sa rămâne relativ scăzută. Această situație delicată se întâlnește la aproximativ 1 din 3000 de femei însărcinate sau care au născut recent. Datele actuale arătând că sarcina nu influențează rata de succes a tratamentului.

Dificultăți în depistare

În perioada sarcinii, alăptării sau în primele luni după naștere, sânii suferă modificări fiziologice semnificative, cauzate de modificările hormonale, făcând dificilă detectarea unor eventuale formațiuni suspecte. Densitatea țesutului mamar crește, reducând acuratețea mamografiilor în depistarea bolii. Aceste schimbări pot întârzia diagnosticul bolii, astfel încât, de multe ori, cancerul de sân este depistat într-un stadiu mai avansat la femeile gravide, lăuze sau proaspăt mămici.

Pași pentru depistare

Diagnosticarea cancerului mamar în perioada sarcinii implică o serie de investigații specifice, menite să depisteze cât mai precoce eventualele formațiuni suspecte. În cazul depistării unei formațiuni nodulare prin autopalpare, viitoarea mamă trebuie să se adreseze medicului specialist.

Examinarea clinică a sânilor de către un medic specialist reprezintă primul pas și ar trebui să facă parte din rutina examenului medical. Aceasta este urmată de ecografii sau mamografii cu doze minime de radiații și protecție abdominală, investigații care nu afectează dezvoltarea fătului. Rezultatele pot părea inițial neconcludente din cauza modificărilor fiziologice ale sânilor în sarcină, biopsia țesuturilor rămânând procedura esențială pentru confirmarea sau infirmarea prezenței celulelor canceroase. Aceasta presupune prelevarea unei cantități mici de țesut tumoral prin puncție cu ac fin. Analiza histopatologică amănunțită oferă apoi diagnosticul cert și stabilește cea mai potrivită conduită terapeutică.

Tratament

Abordarea terapeutică în cazul cancerului mamar descoperit în timpul sarcinii este multidisciplinară, din echipă făcând parte: chirurgul ginecolog, obstetricianul, oncologul, geneticianul, specialistul în medicină materno-fetală și neonatologul. Schema de tratament se va stabili în funcție de mai mulți factori cum ar fi stadiul bolii, tipul de tumoare, vârsta sarcinii etc.

Opțiunile includ tratament chirurgical, radioterapie și/sau chimioterapie.

Tratamentul chirurgical se poate realiza în orice perioadă a sarcinii dacă există indicație, iar tipul acestuia (excizia locală sau mastectomia) se va alege astfel încât să fie cea mai bună alegere în funcție de particularitățile cazului.

Radioterapia, dacă este indicată, se va realiza după naștere. În ceea ce privește chimioterapia, aceasta se poate efectua pe parcursul sarcinii după 13 săptămâni, acest tratament va fi oprit cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de naștere.

Cum afectează sarcina

Deși cancerul mamar apărut în timpul sarcinii poate reprezenta o provocare diagnostică și terapeutică, nu există dovezi că afectează dezvoltarea fătului sau îl predispune la apariția unor tumori maligne pe viitor. Boala mamei nu se poate transmite copilului prin placentă, iar studiile nu au evidențiat un caracter mai agresiv al acestui tip de cancer comparativ cu cel depistat în afara perioadei de graviditate. Pe parcursul tratamentului este necesară monitorizarea sarcinii de către specialistul în medicină materno-fetală, pentru evaluarea creșterii și stării de bine a fătului.

În ceea ce privește momentul nașterii, cele mai multe gravide ce au primit tratament pe parcursul sarcinii vor putea duce sarcina la termen, în lipsa altor complicații, și pot naște natural dacă situația obstetricală o permite.

Cancerul și alăptarea

Decizia de a alăpta în perioada în care urmezi tratament pentru cancerul mamar trebuie luată în urma unei discuții cu medicul curant. Specialistul vă va putea oferi un răspuns personalizat în privința compatibilității alăptării cu terapia prescrisă și momentul optim pentru inițierea sau reluarea acesteia. De regulă, în cazul administrării chimioterapiei, hormonoterapiei sau a terapiilor țintite se recomandă întreruperea alăptării, deoarece substanțele medicamentoase trec în lapte și pot afecta sugarul. Totuși, în funcție de schema de tratament, este posibil ca alăptarea să fie doar suspendată temporar, cu reluarea ei ulterior finalizării curei și obținerii avizului medical favorabil.