Ce trebuie să știi despre preeclampsie: simptome, cauze și riscuri pentru mamă și copil

Ce este preeclampsia și când apare această complicație a sarcinii

Preeclampsia este o complicație serioasă a sarcinii care poate avea efecte severe pentru mamă, cât și pentru dezvoltarea fătului. În mod obișnuit, apare după a 20-a săptămână de sarcină, însă poate surveni și după naștere, caz în care vorbim despre preeclampsie postpartum. Această afecțiune unică sarcinii umane este considerată o urgență medicală obstetricală și necesită monitorizare atentă.

Se manifestă prin creșterea tensiunii arteriale (peste 140/90 mm Hg) și prezența de proteine în urină (proteinurie), semne care indică un stres major asupra organismului matern. Deși poate debuta într-o formă ușoară, preeclampsia poate evolua rapid către forme severe, punând în pericol viața gravidei și a fătului.

În România, statisticile arată că între 4% și 6% dintre gravide dezvoltă preeclampsie, cu riscuri crescute atunci când apare în al doilea trimestru.

Deoarece poate afecta funcționarea rinichilor, ficatului, creierului și placentei, singura soluție definitivă pentru oprirea evoluției preeclampsiei este nașterea, indiferent dacă sarcina a ajuns la termen sau nu.

Cauzele și factorii de risc ai preeclampsiei

Deși cauza exactă a preeclampsiei nu este pe deplin cunoscută, specialiștii consideră că aceasta are la bază o combinație de factori genetici, vasculari, hormonali și imunologici. Una dintre cele mai acceptate teorii este că preeclampsia pornește de la o dezvoltare anormală a placentei – organul care asigură nutriția fătului.

Când vasele de sânge care alimentează placenta sunt mai înguste decât ar trebui și nu răspund corect la semnalele hormonale, fluxul sangvin este redus, ceea ce poate declanșa o reacție inflamatorie sistemică în corpul gravidei.

Factorii de risc pentru apariția preeclampsiei pot fi împărțiți în câteva categorii importante:

  • Factori medicali preexistenți – hipertensiunea arterială cronică, diabetul zaharat (tip 1, tip 2 sau gestațional), boli renale și tulburări autoimune, precum lupusul eritematos sistemic, cresc semnificativ riscul de preeclampsie.
  • Factori obstetricisarcinile multiple (gemeni, tripleți), sarcinile obținute prin fertilizare in vitro, sarcina molară sau diferențele mari de timp între două sarcini (peste 10 ani) sunt toate asociate cu o incidență mai mare a acestei afecțiuni.
  • Predispoziție genetică și stil de viață – un istoric familial de preeclampsie, vârsta maternă peste 35 de ani și obezitatea în sarcină sunt considerați factori de risc importanți.
  • Mecanisme imune și vasculare – disfuncțiile la nivelul sistemului imunitar, precum și problemele circulatorii care afectează uterul, pot contribui la apariția preeclampsiei, prin limitarea oxigenării și hrănirii fătului.

Simptomele preeclampsiei în sarcină: semne timpurii și manifestări severe

În fazele incipiente nu produce durere și poate evolua fără semne evidente. Unul dintre cele mai comune semnale de alarmă este creșterea tensiunii arteriale în sarcină, însă, fiind adesea asimptomatică, poate trece neobservată fără monitorizări regulate. Alte simptome de preeclampsie includ dureri de cap persistente, în special în zona cefei, tulburări de vedere, amețeli și greață, iar în cazurile severe pot apărea dureri intense în partea superioară a abdomenului (sub coaste, în dreapta), dificultăți de respirație și umflături bruște ale feței, mâinilor sau picioarelor.

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, sfatul nostru este să te duci la medicul în medicină materno-fetală, care te va ghida spre un diagnostic corect. El îți va indica să faci:

În funcție de caz, medicul poate sugera și alte investigații neinvazive.

Riscurile preeclampsiei

Netratată sau nemonitorizată corespunzător, afectează fluxul de sânge către placentă, reducând aportul de oxigen și nutrienți esențiali pentru dezvoltarea bebelușului. În cazurile severe, poate duce la complicații ce necesită intervenție medicală de urgență. Gravidele diagnosticate cu preeclampsie sunt considerate a avea o sarcină cu risc crescut, necesitând supraveghere constantă.

Iată care sunt principalele riscuri asociate preeclampsiei:

  • Restricție de creștere intrauterină – fătul nu primește suficienți nutrienți și oxigen, ceea ce duce la o dezvoltare întârziată. Din această cauză, va avea și greutate mai mică decât în mod normal la naștere. 
  • Naștere prematură – preeclampsia severă poate impune inducerea nașterii înainte de termen.
  • Sindromul HELLP – o complicație severă, care afectează ficatul și coagularea sângelui.
  • Greutate mică la naștere – din cauza afectării placentei, copilul se poate naște cu greutate sub cea normală.
  • Scăderea lichidului amniotic – care poate afecta dezvoltarea pulmonară și protecția fătului.
  • Dezlipirea prematură a placentei (abruptio placentae) – o urgență obstetricală care poate pune în pericol viața ambilor.
  • Moarte fetală intrauterină – în cazuri rare, dar extrem de grave.
  • Eclampsia – manifestată prin convulsii, o formă extremă și periculoasă de preeclampsie.

Desi poate incepe cu aparente inofensive, este cert ca nu merita stresul usor complicatii atat de grave. De aceea, este cel mai indicat sa ai sarcina monitorizata de catre un specialist in medicina materno-fetala.

Ce poți face?

Riscul pentru preeclampsie se poate evalua la 11–14 săptămâni prin testul de screening combinat, astfel încât să se poată administra tratament profilactic prin aspirină în doze mici. Se recomandă monitorizarea frecventă a tensiunii arteriale și efectuarea analizelor, o dietă echilibrată, alături de hidratare și un stil de viață liniștit.

Pentru o sarcină în siguranță, ai grijă de tine și de bebelușul tău încă de la primele semne. Programează-te la unul dintre specialiștii noștri!

Cu grijă, experiență și un plan personalizat de îngrijire, putem fi alături de tine pas cu pas, pentru ca tu să ai parte de o sarcină liniștită și un bebeluș sănătos.

Ecocardiografia fetală: ce este, când se face și de ce este esențială în sarcină

Ce este ecocardiografia fetală și de ce este importantă?

Ecocardiografia fetală este o investigație imagistică avansată, realizată în timpul sarcinii, care permite evaluarea detaliată a inimii fătului.Folosind ultrasunete, această ecografie specială oferă imagini în timp real ale structurii și funcției inimii bebelușului încă din săptămânile 12-14 de sarcină.

Prin identificarea malformațiilor cardiace congenitale înainte de naștere, ecocardiografia fetală ajută în planificarea intervențiilor medicale sau chirurgicale imediat după naștere. Astfel, șansele de supraviețuire și calitatea vieții nou-născutului cu afecțiuni cardiace grave pot fi semnificativ îmbunătățite.

Această examinare este indicată mai ales în cadrul ecografiei de morfologie fetală din trimestrul al doilea (săptămânile 20-24), cât şi transabdominal în trimestrul I, dar poate fi recomandată și în funcție de alți factori materni sau fetali.

Când este recomandată ecocardiografia fetală?

Ecocardiografia fetală devine esențială în anumite situații care pot sugera un risc crescut pentru malformații cardiace congenitale. În general, indicațiile pentru această investigație se pot grupa în cinci mari categorii:

  • Factori de risc matern – Dacă viitoarea mamă suferă de afecțiuni precum diabet zaharat de tip 1, lupus, fenilcetonurie sau a contractat infecții precum rubeola în timpul sarcinii, medicul poate recomanda evaluarea inimii fătului. De asemenea, vârsta maternă înaintată, consumul de alcool, droguri sau administrarea unor medicamente cu potențial teratogen (ex. tratamente pentru epilepsie sau acnee) pot justifica necesitatea unei ecografii cardiace fetale.
  • Istoric familial sau antecedente obstetricale – În cazul în care există un istoric familial de boli cardiace congenitale sau dacă o sarcină anterioară s-a soldat cu nașterea unui copil cu afecțiuni ale inimii, se recomandă monitorizarea atentă a dezvoltării cardiace în sarcina actuală.
  • Semnale de alarmă în timpul sarcinii – Ritm cardiac fetal anormal observat la o ecografie de rutină, prezența altor malformații fetale sau rezultate anormale la testele genetice și amniocenteză pot constitui motive pentru recomandarea unei ecocardiografii fetale detaliate. De asemenea, sarcinile obținute prin fertilizare in vitro sunt monitorizate mai atent, inclusiv prin această investigație.
  • Sarcini obtinute prin fertilizare – Procedurile de reproducere asistată pot crește riscul anumitor anomalii congenitale, inclusiv al celor cardiace.
  • Sarcini gemelare monocoriale – În cazul gemenilor care împart aceeași placentă, riscul de complicații cardiace este mai mare, inclusiv al sindromului de transfuzie feto-fetal.

Cum se realizează ecocardiografia fetală – metode de examinare

Ecocardiografia fetală poate fi efectuată prin două metode principale, în funcție de stadiul sarcinii și de calitatea imaginilor necesare pentru evaluarea inimii fătului: ecografia abdominală și ecografia transvaginală.

  • Ecografia abdominală – Este cea mai frecvent utilizată metodă, în special în trimestrele doi și trei de sarcină. Se aplică un gel conductor pe abdomenul gravidei, iar un transductor cu ultrasunete este mișcat pe suprafața pielii. Acesta transmite unde sonore și captează ecourile reflectate de structurile interne, oferind imagini în timp real ale inimii fătului. Medicul specialist analizează aceste imagini pentru a observa eventualele malformații cardiace congenitale sau anomalii funcționale.
  • Ecografia transvaginală – Este preferată în stadiile incipiente ale sarcinii, între săptămânile 12 și 14, când inima fătului este foarte mică. Această metodă implică introducerea unei sonde cu ultrasunete în vagin, ceea ce permite obținerea unor imagini mai clare și detaliate. Este deosebit de utilă atunci când poziția fătului sau alți factori, cum ar fi grosimea țesutului abdominal, limitează calitatea imaginii obținute prin metoda abdominală.

De multe ori, viitorii părinți nu merg la consult specializat pentru cardiologie fetală, riscând să nu afle despre posibilele complicații ale micuțului. Deși un diagnostic poate părea înfricoșător, el va ajuta în vederea planificării unui tratament corect.

Dacă medicul recomandă această procedură, este esențial ca viitoarea mamă să o efectueze într-un centru specializat, pentru a beneficia de cele mai bune condiții și de expertiza necesară.

La Bless, dispunem de un medic specializat în ecocardiologie fetală, care îți poate spune sigur dacă inima bebelușului este sănătoasă sau dacă prezintă afecțiuni congenitale.

Scris de Naomy Matache, scriitor de conținut